Sa punem punctul pe rana si sare pe "i"

Vox Populi

2008-12-19T23:09:07+00:00

Abia daca mai recunosc Bucurestiul si nu, nu e din cauza gropilor.

Centrul vechi e restaurat (a se citi acoperit cu tone de ciment) ingropand si dovezile ca partea aia a fost odata prospera. Nu se mai poate circula pe Lipscani si strazile apropiate sau sa pierzi timpul uitandu-te ca un om nebun la un balcon care e mai vechi decat 3 generatii ale familiei tale pentru ca ai putea sa calci pe langa. Panourile despre istoria locului au disparut tocmai pentru ca in sapaturile atat de bine gandite si planuite in detaliu au aparut ambalaje si tot felul de alte deseuri. Ele nu fac parte din istorie. Inca. Asa ca nu mai avem nici panouri. Si daca am avea as insista sa avem si sageti, aratand directia. In jos. Mi-e rusine sa ma intalnesc cu turisti care stiind ca acolo e centrul vechi vin inarmati cu aparate de fotografiat. Si ce gasesc? Basculante si cutii de bere sau Cola, ca-s mai scumpe. Ma gandeam sa restaurez si eu casa bunicilor dar nu mi-a trecut niciodata prin minte sa torn cateva tone de ciment peste ea. Trebuie sa reevaluez planul. Si bugetul.

Piata Unirii se transforma in perioada asta intr-unul din cele mai mari centre de specula din oras. Dupa Europa, evident. In numai 30m poti cumpara absolut totul pentru o tinuta soc in faimosul 32 ca doar e asa aproape. Cumperi de acolo si apoi mergi in Unirea sa te schimbi la toaleta ca daca te vad parintii imbracata asa nu mai iesi din casa decat pe geam. Recunosc ca sper ca stai la etajul 10. Iesi din Unirea cu un aer sofisticat desi pe fundul tau scrie cu sclipici "Guci" si de data asta traversezi parcul, nu ai fi nebuna sa mergi din nou prin tunelul mortii. Incep sa cred ca e marsul rusinii pe langa tarabele alea.

Casutele sau ce or fi. Poti cumpara de la turta dulce pana la haine de blana. Ori sunt eu ametita de la vinul fiert pe care l-am baut ieri ori chiar Unirea seamana din ce in ce mai mult cu Europa numai ca nu are chinezi. Nu sunt mai rasista decat limbajul semnelor (a se vedea semnul pentru "evreu" si "chinez"). Cred ca e o conspiratie la mijloc pentru ca din toata baricada aia de casute numai una era deschisa aseara la 6 fapt pentru care majoritatea traversau drumul rusinii pentru vreun chilipir.

Nu stiu daca cineva a observat trupele peruviene care se perinda prin tot Bucurestiul. Cred ca mi-au pus vreun cip pentru ca pe unde ma duc dau de vreuna. Chiar ieri erau doua la ... *drums* da! la Unirii. Una ca sa incante fatuca cu blugii "Guci" in timp ce astepta 32-ul si cealalta langa clatitaria ambulanta. Printre capetele curioase (and not yet sevored from the sound) am putut sa disting pene lungi. Si atasate de un om. Cred ca era om. Sper sa nu fi fost om. Si in timp ce el rostea singurele vocale ale melodiei tot sarea de la stanga la dreapta. Facea un fel de traseu pentru incepatori de la jocurile video de formula 1. In timp ca imi prindeam neuronii de picioruse sa nu fuga, am observat ca incepe sa ploua. Abia atunci mi-am dat seama ce facuse de fapt marsavul. Dansul ploii. Asculta, monser, nu ai vrea tu sa te muti de la Unirii in pasajul de la Universitate? Ca tot aveam gresie noua. Dar sa stai la intrare, poate te alegi cu vreo doua sacosi in cap si 5 picioare in coaste. Cum ar zice Mircea Radu: "Din inertie". Revenind la cealalta trupa pozitionata strategic langa clatitarie. Campul meu vizual era foarte limitat. Asta inseamna ca eram socata. Iar nu mai clipeam. Era o fatuca imbracata intr-un costum cred ca traditional care sarea intr-un picior si in celalalt. N-am reusit sa ii vad fata pentru ca eram prea fascinata de cizme. Erau lucioase (vinilin). Si ascutite. Cu toc cui. Deci moda aia e mai veche decat credeam. Din cate mi-a dat cineva de inteles tipa era romanca. Am cateva intrebari pentru cei care au angajat-o: Primeste spor de rusine? Trebuie sa stie anumite miscari SAU doar saritul intr-un picior e destul? Daca stie spaniola asta nu inseamna ca e din tara voastra, admiteti deci ca telenovelele sunt de ajuns?

La ce mi-am supus bietii neuroni jumatate de ora e destul pentru restul anului. Dar poate ca dramatizez putin.

Haznaua calpuzanilor

2008-09-23T18:28:35+00:00

Atentie: Post scris intr-o maniera imatura

Tara asta e de rahat. Nu pentru ca sunt eu aia nemultumita si incerc sa demonstrez ca in alte tari e mai bine, ci pentru ca de fapt lucrurile noastre de rahat se afla in concurenta cu chestiile de rahat ale altor tari. Si asa dam de o hazna mondiala. Toti o folosim in fiecare zi apoi ne miram de ce am pus-o langa bucatarie asa incat orice mancare buna are un oarece iz. Tot noi suntem aia nemultumiti dar parca, parca la ei e mai bine. La noi intotdeauna e mai rau, ca doar e la noi. La ei buda miroase a trandafiri, margarete si crini. M-am saturat de explicatii de genul: "Ce sa-i faci? Romania..." Bun, dar ai certitudinea ca usa de care te-ai lovit nu este si ... acolo? Si daca nu e asta, nu e alta usa incuiata iar un dobitoc a inghitit cheia?

Oriunde ai merge tot trebuie sa muncesti si sa te pricepi la ceea ce faci ca sa te poti intretine si, de ce nu, sa pui un ban deoparte. Uneori ma gandesc ca ne complacem in situatia asta si ca abia asteptam un motiv ca sa venim cu concluzia aia transanta. Parca pandim momentul in care putem da vina pe sistem sau societate dar niciodata nu suntem noi cauza, intotdeauna noi suntem victimile efectului. O singura intrebare am: Pana cand? Pana si scuzele imbatranesc si se pierd. Facem parte din societate, noi am imputernicit-o si apoi tot noi avem curajul sa o condamnam? Atat de mici am devenit? O tempora, o mores.

Arta de dragul artei

2008-07-17T00:15:59+00:00

Perioada de pauza sau de relaxare, fara bloguri, nervi, trafic, involutie and so on. Lately m-am apucat sa citesc literatura contemporana. Am inceput cu Palahniuk si am terminat cu Bukowski. Accentul pe "terminat" pentru cei care stiu despre ce vorbesc. "Femei" e povestea unui scriitor de 50 de ani care are doua vicii: bautura si femeile. Uneori nu in ordinea asta dar fara indoiala ele raman aceleasi. Care din ele va reprezenta sfarsitul lui? Poate primul, poate al doilea, poate ambele sau ... un al treilea pe care nu ne este cunoscut. Viciile se imparteau in alte sub-vicii: berea, vodka si picioarele, parul. Ce aduce nou ? Cu siguranta nu laitmotivul aventurilor scriitorului in "floarea varstei". Nu vreau sa fiu cea care cauta nod in papura si incepe sa critice literatura cuntemporana pentru ca se regaseste in povestile clasice de dragoste sau dramele cu mamele indurerate, vaduvele insetate de ... dreptate si tot asa. Intr-adevar ma roade. Constiinta, nu altceva. Sexul se vinde, literatura vrea sa socheze si uneori nu reuseste decat sa plictiseasca teribil refolosind clisee in forme de stelute sau inimioare innodate cu fundite roz. Se pare ca multe inca merg pe ideea ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Se transforma in ingrasamant natural. Tot ceea ce diferentiaza cartea lui Bukowski e limbajul pe care il foloseste. Evolutie pe parcursul romanului? NEAH! Remuscari sau fericire absoluta? Vreo evolutie de vreun fel? Un scop? Idei originale? Revolutie sexuala? Incerc sa intorc subiectul pe toate partile si totusi tot ce vad e timpul pierdut. O pagina din viata poetului mi-a fluturat prin fata, apoi s-a rupt din manuscris, purtata de vant pana a ajuns pe apa Sambetei. Nu condamn pe nimeni care ar citi-o, evident, ii condamn numai pe cei care ar ridica-o la rangul de capodopera. Femeile de care vorbeste faceau parte din tot soiul de paturi sociale, diferite ca personalitate dar intotdeauna aceeasi reactie cand erau refuzate: incetau in a-l mai cauta. Cat de plauzibila e ideea asta? Imi cunosc specia si stiu ca din atatea femei era imposibil sa nu gaseasca o psihopata sau una care sufera de paranoia. Imi cer scuze celor care s-ar simti ofensate de ceea ce am scris dar daca se intampla asta inseamna ca am fost destul de aproape de adevar. Sexul se vinde, dar chiar asa de ieftin?

Vicious circle

2008-04-18T00:58:58+00:00

E la moda sa ai blog, zise tipa pe bogul sau in timp ce zambea sarcastic monitorului. Asta a fost un fel de paranteza pentru ca am dat peste un fost coleg din scoala generala pe al sau prea-populat blog. Revenind la oile noastre, trebuie sa pastram spiritul mioritc. My issue today: Market Online - un magazin de 7 stele cazatoare. Am achizitionat acum 4 luni un anume mobil de la firma respectiva. Destul de seriosi, mi-au raspuns prompt cu privire la stocul produsului asa ca in aceeasi zi am fost sa il ridic. La depozit se pare ca a survenit o mica problema: am dat peste un fel de invatacel care pe langa faptul ca nu stia cum sa il asambleze, a cautat un sfert de ora o garantie. S-a scuzat motivand ca e prima lui zi asa ca femeie fiind, am trecut cu vederea usor. Dupa un timp am avut un mic .... accident cu telefonul si a trebuit sa ajung la un service. Pe foaia de garantie scria "Skin SRL" asa ca mi-am luat doi ghizi, bocancii de munte, mi-am legat o bandana cu 3SE si am pictat cu degetele pe obraji scandand ultra mediatizatul "uga-buga". Dupa lupte seculare cu patrupezii din Baneasa am dat de firma (pe strada respectiva erau doar doua cladiri: sediul Skin si o casa pe al carui gard scria cu vopsea rosie "Ocna Sibiului"). Buuuun, am intrat frumusel si am prezentat actele. Respectiva s-a schimbat la fata instantaneu. "Noi nu furnizam telefoane mobile" zicea ea intrand in cealalta camera. S-a intors dupa 5 minute explicandu-ne ca garantia este falsa. Nu fusese destinata telefoanelor mobile. Am sunat la firma de 7 stele dupa ce am facut KO gandul de a suna la OPC. Am explicat situatia penibila in care am fost pusa si am intrebat unde as putea veni sa rezolv problema. "La sediul nostru de pe Stefan cel Mare" (eu fiind in Baneasa). Norocul lor e ca nu am probleme cu tensiunea pentru ca in mod sigur ar fi trebuit sa imi plesneasca un vas de sange la auzul invitatiei duduii. Ajunsa la sediul "ultra central" am prezentat actele si telefonul.In scurt timp a aparut un pusti pus pe fuga care ma tot intreba daca nu am o foaie "mica", de parca tineam mortis sa nu prezint toate actele dupa ce am traversat tot Bucurestiul. Concluzia lor: angajatii care mi-au facut garantia au gresit dandu-mi foaia respectiva, aia era destinata componentelor pentru calculatoare. Trebuia sa am o foaie "mica" si eventual nu cu stampilele de la Skin trase la xerox, care nu aveau ce sa caute pe garantia Sony Ericssonului. (sesizati logica din ultima fraza? nu? asta era si scopul). Abia atunci am primit garantia in regula si am priceput: service-urile autorizate Sony - Ericsson erau Radcom SRL, Germanos si Orange. Sa mai mentionez ca am un Germanos la 5 minute de casa? Detalii, detalii... P.S. Angajatii respectivi nu mai lucreaza la ei, de ce nu ma mira? P.S.2: O iau pe urmele lui Kross cu P.S.-urile?

They're taping up paper doves

2008-01-02T22:32:09+00:00

It's so romantic The neighborhood's littered with white gloves The flowers were hand picked They're taping up paper doves And it's hard to think When everything's red and pink It's hard to eat When everything's sweet I guess it's just the perfect time to send some roses And touch their noses And buy them things Because it's such a tender time for all the ladies With all those babies Wearing their wings Could you be mine And hot-stuff and maybe and foxy and fine ? Swallow your red-hots And order the fancy wine And if you please Just bring me some honey I'll send for the bees You throw your rice It feeds the mice I guess it's just the perfect time to send some roses And touch their noses And buy them things Because it's such a tender time for all the ladies With all those babies Wearing their wings You've gotta run They hate it when you're too quiet And it's always fun To close up until they buy it I guess it's just the perfect time to send some roses And touch their noses And buy them things Because it's such a tender time for all the ladies With all those babies Wearing their wings

Gift rush

2007-12-20T01:06:12+00:00

I hate this time of year. I hate the fact that I need holidays to be a better person or just to fake some humanity through glass like emotions. Call me Grinch but I despise the tacky giant Unirii cone tree . I hope it'll be the main subject of the 5 o'clock news. I never associated the 5 o'clock news with English tea time so it's hight time I ought to. "Do you want some milk with that?", "Just a minute, Esca's telling us all about Elodia and her favourite shampoo". "Mommy, mommy, if I get that shampoo will I dissappear ?". I too want a present. Why should I be the least interested? All known relationships are based on the give and take principle. Yet what most are willing to offer is not what I am willing to accept. I seek something which for many could mean nothing or anything. Your nothing and my something is actually what could be my everything. For about a mounths now it seems I own a pet. In fact he is getting paid by me by the night or hour, beats me. The fact remains and my common sense pushes me to wonder: should I get him a present? Some AB4 or just 0 positive? I'm not hiding a cannibal, just renting my appartment to a damn mosquitto. Our relatiochip is based on the give and take principle. I give him blood and he gets a lot of newspapers on his tail . Between us you can say there's a sickening love, the kind you know it's bad but you can't get rid of (where the *F word* did he come from? a stranger to sweep me off my feet? I think my destiny is setting me up...). It's that sort of relationship that the soaps adore. On the other hand, I'm tired of getting abused ad now, on the verge of a nuclear meltdown, I say: I want a divorce. The insect sprays are quite common nowadays, maybe I'll get the house if he dies... What a blushing little innocent widow I'm gonna be by Christmas. Or I coud chant him to cheat on me 'till then. But I need some blood, maybe he-ll donate some. Returning to the damn holidays. Loving them is not the dark side, it's the easy way out. If you can't beat the maniacs or sweet old ladies that find various forms of swearing a "toba", join 'em . Yet, don't expect me to like it. Another things, the stores in Unirii treat Christmas as if it's Easter all over again. What's with all the eggs, people?! Anyhow...Hoe, hoe, hoe...Merry *F word* + ing Christmas ! P.S.: ...said skaraotzki at the beautiful age of legal drinking in the US minus 1

Ignore me, ignore me not

2007-11-15T23:48:28+00:00

Toamna se numara relatiile. Asta-i noul trend. Foste prietene nu vorbesc cu lunile si totul se rezuma la poza tipului cu care e in avatar. Si asta e un trend, iar tu, incurcata fiind, te simti nevoita sa te chiombesti la poza lor pana descifrezi ca de fapt se saruta. Pentru ca ea te-a intrebat ce parere ai iar tu vrei, dintr-un pulseu de plictiseala, sa fii sincera. Ma bucur ca macar pe mess e usor sa schitezi un zambet mai usor decat in realitate. Nu as numi-o ipocrizie, ci doar .. o minciuna binevoitoare din care ambele raman satisfacute. Nu ma intereseaza cum arata o persoana, nu judec omul pentru ca nu are pantofi de firma sau freza de parca au ajuns uraganele in climatul temperat. Cantaresc ce aud, simt gesturile, le evaluez, adun si pun egal. Recunosc ca testez oamenii zicand ceva ce in mod normal nu as spune doar pentru a surprinde o reactie, o privire pierduta in cautarea unui raspuns vag care sa ma aduca mai aproape de persoana reala. Atiu ca nu sunt in stare sa cunosc in totalitate o persoana dar vreau sa stabilesc barierele inchisorii relatiei (oricare ar fi natura ei).Ma feresc de oamenii care au statusuri peiorative, pentru ca nu vreau sa le stiu problemele, sa dau sfaturi, ei sa dea din cap in semn ca ma inteleg, ca am dreptate si imediat ce inchid fereastra uita tot ce am incercat sa subliniez. Sunt intr-adevar o persoana care lupta pentru cauzele pierdute, dar daca sunt pierdute si apare si un certificat de deces, atunci nu ramane decat sa infig crucea. Am propriul meu cimitir vesel plin cu amintiri, fraze scrijelite pe crucile de lemn, morminte fie cu trandafiri sau doar cu spini. Unele stau la umbra unui nuc batran si nu cunosc lumina nici frumusetea... dupa finalitate se pare ca nu se schimba toate. Altele rasar mandre chicotind un cuvant, un vers, un vis... Refuz sa cred ca totul se reduce la prima impresie a unei persoane si anume aspectul fizic. De ce multi nu realizeaza ca in fond asta nu conteaza in momentul cand se scobeste in nas (cel mai acceptabil scenariu)? Putem sa clasificam o persoana dupa criteriul asta si sa ne inselam amarnic, doar "e buna, frate"/ e "bun"? si dupa 3 saptamani: "e c***a/un magar (he wished...), m-a lasat pentru unul cu mai multi bani"/ "m-a lasat pentru una cu sani mai mari". Ei bine, ce pot spune despre o persoana prima oara cand il vad ca sa nu par insensibila? sincer, nu stiu. So, I do what any other would do in my position: I lie :) .Forgive me, Father, for I have sinned (on numerous ocassions)... oh, shuve it ! Atractia fizica sau asa numitul fenomen al dragostei la prima vedere e demonstrat stiintific. Feromonii sunt cei care decid simpatiile sau antipatiile... dar sunt oare de ajuns pentru a forma o parere? Evident ca nu, insa cel mai greu e sa descoperi cum este o persoana de fapt in loc sa folosesti timpul divinizandu-i corpul. All in due time, macar contempl-o/contempla-l cand articuleaza o propozitie sau o fraza in care cuvintele au mai mult de 4 litere. Daca pozele ar vorbi... daca numele lor ar putea spune cu certitudine ca au IQ ul mai mare decat temperatura camerei atunci as putea sa le spun sincer o parere despre poza aia nenorocita. Insa, pana atunci, put a sock in it ca n-am ce sa zic !

Tot raul spre bine

2007-10-10T22:20:03+00:00

Imi pare rau ca recurg la asta dar se pare ca spalatul rufelor in public are un efect. Daca as reclama, cred ca mi s-ar reprosa impertinenta mea. Sa incepem fisa biografica: sunt studenta in anul II la Facultatea de Limbi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti. Nu incep prin a reprosa ca au revopsit facultatea, au facut curatenie pentru inceperea anului si apoi s-au gandit sa puna termopane...Pentru ca atunci gasisera fonduri. Banuiesc ca infrastructura cladirii nu e un motiv de ingrijorare sau cel putin atentie (din punctul unora de vedere).Da` bulina, bulina, cat e bulina?! Conditiile sunt deplorabile. Ma indoiesc ca este normal ca intr-o sala cu o capacitate de 24 de locuri (8 banci a cate 3 locuri) sa poata incapea in jur de 50 de oameni. Are you kidding me?! Nu doar ca sala respectiva e cat sufrageria mea, dar eu ma intrebam daca incape o singura grupa acolo, acum vor sa facem seminarul cu inca una?! Asta imi aduce aminte de seminarul de literatura de anul trecut cand faceam cu inca o grupa intr-o sala mai mica decat sala 10, cu 9 banci a cate 2 locuri unde trebuia sa intram cam tot 50. Asta dupa ce am fost refuzati de a face seminarul intr-un amfiteatru de o tanti foarte "binevoitoare". Parerea mea e ca facultatea mea incurajeaza chiulul, mai lipseste un afis mare la intrare ce anunta lupte greco-romane. Miza: un loc intr-una din salile de la etajul 1. O solutie ar fi fost teoria unei calatoare cu autobuzul: "carnea e moale si se muleaza". O, Mo-de-li-no! Ce usor am fi intrat toti in camaruta aia... Eh, pacat ca avem tesuturi. Ca sa continuu cu aceeasi idee, cei care fac orarul sunt , pare-mi-se, cam aerieni. Azi am descoperit ca am un curs la Universitate (nume de cod: Litere, pentru necunoscatori). Bun... da' unde anume?! are doar 4 etaje. Noi, cei de la filologie am ramas sa potentam misterele si se pare ca ne pricepem asa de bine...

Tabuuri amanetate

2007-08-28T13:24:34+00:00

Posturile anterioare poate va vor parea usor macabre. Asa ca m-am decis sa imi spal pacatele. Si cum e la moda sa spal pacatele in public, ma voi revolta impotriva bisericii. Leonardina fara giulgiu si Sion ce ma cred si eu... Sa ne amintim de originile noastre (nu ma refer la injuraturile bine-stiute). La Adamica, Evita, mar/smochin, sarpele, blestemul, nasterea bisericii (da, sar peste o mare parte din istorie), aparitia Bibliei and so forth. Inca de la inceput, Femeia a fost invinuita pentru pacatul primordial din cauza fiintei sale "slabe". Ei bine, Barbatul cum ar trebui perceput din moment ce a fost convins de o persoana asa slaba? Superioritata lui a palit undeva de la mana pana la gura. Si totusi, pe umerii lui a fost lasata indatorirea de a fi capul familiei. Pentru unii este cu adevarat o tragedie echivalenta cu moartea, insa asta e o alta problema. In secolul in care traim vi se pare ca indatorirea respectiva sta numai pe umerii lor? In schimb, nasterea a ramas inconstestabil, blestemul femeii. Putem vorbi de o egalitate din punct de vedere religios? De ce femeilor nu li se acorda dreptul de a fi preotese? Nu ma refer la ideea de sotie a unui preot, ci la o persoana capabila sa indeplineasca indatoririle unui preot. Neoficial, faptul care impiedica acest lucru e menstruatia. Aceeasi menstruatie care face posibila perpetuarea omenirii. Care era rolul omului pe pamant? (do not respond with "spread the seed"): sa procreeze. Mi se pare absurda numai ideea de a nu intra in biserica pentru simplul fapt ca o femeie se afla la menstra. Poate ca mi se va raspunde ca asta e un semn al nechibzuintei Evei. Dar in fond, Dumnezeu i-a lasat Evei mentruatia care permite procreerea si pentru asta e discriminata? Anatomia nu poate fi contestata, in schimb religia si mentalitatea da. Si iata, inca o data se demonstreaza ca cel putin din punct de vedere religios nu exista egalitate intre sexe.

In search of...some help

2007-08-18T00:37:28+00:00

Credeam ca ma voi descurca insa nu am reusit spre rusinea mea. Sper ca nu imi depasesc atributiile daca va cer intr-un mod umil *puppy eyes* sa ma ajutati. Caut de 2 zile o melodie care oficial nu a fost lansata. As in ... a fost prezentata publicului prima data intr-un club britanic in luna mai. Singura dovada a existentei este o inregistrare de pe mult prea iubitul iutub. So I entrust you, hackeri ilustri ai Romaniei with this mission.. find me this tune. Pretty please

Matt Hardwick - Fallen Tides

Est vs Vest

2007-08-08T10:29:07+00:00

Zilele trecute am fost prin Busteni sa schimb aerul poluat si sugrumant al capitalei. Am avut marea placere de a merge cu Mocani?a, adica Personalul ceea ce a starnit fericirea simturilor mele sedate. Chiar obrajii mi-au fost acoperiti de lacrimi.. Nu, nu din cauza faptului ca eram emotionata, ci pentru ca odorizantele naturale isi faceau efectul. Si cum orice iesire in lume are o insemnatate profunda, am zis sa o impartasesc si cititorilor mei. Celor care aterizeaza din greseala pe blog and never come back. Pe bancheta din stanga mea se asezase un cuplu. Nu-s geloasa sau genul curios care ar construi telenovele si potentiale scenarii numai uitandu-ma la ce mancau. Intr-un mod discret isi comunicau impresii despre tren, drumetii, hotelul la care au stat sau mai stiu eu ce. Pe bancheta din spatele lor era o familie ..numeroasa ce se inchina unei sticle. In ea fusese odata Frutti Fresh iar acum ajunsese cimitirul acizilor de fermentatie. Ah, ador valorile sustinute de o anumiti indivizi. Au facut sticla posta, gara, primarie si ce institutie va mai trece prin minte. Cantitatea ce se evapora din sticla era direct proportionala cu veselia tuturor. Si volumul a avut de suferit.. in momentele alea chiar regretam ca nu pot avea timpanul reglabil. Am aflat cum o vaca poate obtine placere... ma refer la cea orgasmica. Da, ati ghicit: era un Animal Planet romanesc sau un Sex Sense discoveresc made in Mocanita. Am mai aflat de ce unii barbati nu poarta chiloti dar inca nu sunteti in stare sa suportati adevarul. Revenind la cuplul francez. Dupa cina usoara de ... croissante si fursecuri (cine ar fi crezut?) si-au scos frumusel cartile si au inceput sa citeasca. Zarva de la consumatorii de horinca a facut aproape imposibila citirea. Oare daca vedeau cartile, stiau ce sa faca cu ele? Sau poate foloseau paginile pentru a incununa ingrasamantul natural de pe vreun camp. Si totusi, asta imi da de gandit: romanasul nostru are pretentii la UE si se vede indreptatit sa fie implicat in cat mai multe proiecte, iar pe de alta parte povesteste salivand cu ce poate fi satisfacuta o vaca. Si totusi calatoria mea cu Personalul poate intra in categoria exerimente. Asa am descoperit diferentele dintre doua popoare, acum nu mai trebuie decat sa atingem macar stadiul unei educatii si al bunului simt demne de mai mult decat admiratia badei Ghitza dupa ulitza. Inarmati-va cu un mp3 player sau walkman sau ipod cand mergeti cu Personalul. Nu de alta dar faimlia voastra vrea sa va recunoasca in momentul in care ajungeti la destinatie. Traumele pot fi atat mentale cat si fizice asa ca nu va sfatuiesc sa va certati cu cineva despre nu stiu ce integrame. Sa luam o situatie ipotetica: esti abordat de o femeie cu parul alb, permanent, ochelarii cu dioptrii mari, imbracata intr-o bluza bej si cu o fusta neagra. Incepe sa povesteasca ceva si ii dai doar impresia ca o asculti cand de fapt te intrebi daca ai stins aragazul. Dupa 5 minute hotarasti sa ascultati macar ideea intregii fise biografice pentru a o intreba ceva lipsit de sens. Prinzi numai o fraza dar an important one: Tigarea este focul iadului iar femeile care poarta pantaloni sunt papusile iadului. Acum ar fi cazul sa iti schimbi locul pe motiv ca este curent.

Pr0n Camp

2007-06-29T19:17:33+00:00

Hehehe...zilele trecute mi-au adus aminte de liceu...de cladirea in sine, evident. Colegii mei sunt bine unde au ajuns. Imi aminteam ce clipe am petrecut acolo si cate intamplari fericite a generat liceul. Prima a fost poza din clasa intai.. da, aia cand purtam bentita cu ... chestiile alea care acum se folosesc sa te freci la dush. Sau cand delicat mi-au pus in mana dreapta stiloul chinezesc. Parca mi-i amintesc: "Nu atinge foaia cu penita!"...err, wait a second... eu scriu cu stanga. Ce vor crede nepotii mei cand vor vedea pozele? Chiar daca eu le-as spus ca e trucata o poza totusi face cat 1000 de cuvinte ... Poate nu am vocabularul asa elaborat dar .. posteritatea va crede ca sunt .. dreptace?! blasfemie! Liceul l-am facut tot acolo. Nu, nu am ramas repetenta de 4 ori si apoi am renuntat la ideea de liceu. Clasa a IXa era o schimbare in bine.. nu mai auzeam alinturile cu trimiteri de genealogia partii materne a familiei mele. Cum alte familii isi primesc in sanul lor un membru printr-o cina, noi am fost primiti intr-o tabara. Era rupta de tot ce tine omenesc se afla in Valea Budei .. ah, pardon Budului, la vreo 6 km de Bacau. Va vin in minte secvente din Blair Witch sau din comedii in care ei raman in mijlocul pustietatii si tipa precum Bahmuteanca? Si mie. Prin tren zburau tot felul de lucruri: hartie igenica, servetele si alte lucruri din celuloza.. Bine ca nu au recurs la scobitori. In vagonul nostru chiar s-a recurs la striptease si din cauza asta am cam ramas fara bani pentru mancare cateva zile dar a meritat. Am fost cazati in cabane, adica niste tentative din rigips prin care puteai vorbi in soapta fara probleme cu cel de afara. Vara aia am renuntat la barfa. Usa noastra nu se putea incuia pe dinauntru. Nu, nu jurasem abstinenta... dar tineam la intimitatea noastra, vroiam ca numai noi sa ne stim intimitatile nu jumatate de liceu. De obicei rugam pe cineva sa ne incuie usa si sa ne paseze cheia pe geam iar dimineata sarea pe geam si descuiam. Asta pana intr-o seara cand dupa ritualul incuierii usii am ramas fara cheie. Memo pentru sine: never trust 14 year old blond girls with ponnytails, pink lipstick and black eyeshadow who seem autistic. Era o tabara de engleza deci trebuia sa avem profesori. Ah si ce profesori, mi-as dori niste profesori ca ei ... sub forma de papusi voodoo. Ar fi mai eficiente daca as avea putin tesut animal .. pardon, uman. Profesorul meu era un indian musulman care ne povestea ca fusese posedat de un demon bun si ca levita. Personal cred ca levita numai la gandul de a ajunge la aeroport la Baneasa cu o bomba artizanala. Daca ar reusi asta, sigur ar levita ca in final cele 70 de fecioare il scapau si pe el de frustrarea sexuala. Poate daca ma vizita apoi in vis (nu ca ZBURATORUL meu!) spunandu-mi ca e pe deplin fericit atunci as fi crezut ca nu e the biggest gaylord I've ever seen. C'mon, nu mersesem in tabara ca sa scriu zilnic in jurnal, sau sa ma tin de mana cu niste semi-cunoscuti pe ritmul unei melodii de Mariah Carrey. In timpul asta, the sissy queen wept. Evident nu a admis asta: "there was something in my eye"... asta nu era replica unei femei? Apoi ne-a propus sa mergem noaptea in padure cu el, ca e scary ... look, kids... muschiul arata intotdeauna Nordul. Sa speram ca muschiul nu are tegument si pilozitati. Asa putea fi al 601-lea profesor pedofil din Romania. Mai erau profesori... era o tipa care era draguta... in jur de 25 de ani, satena, americanca get beget.. Venise cu prietena in Romania. Cel mai bun moment de a convinge pe cineva de ceva ce nu vrea sa faca e in pat.. cred ca asa a convins-o sa vina aici. Relatia lor era ultramediatizata in tabara. Baietii reusisera sa le filmeze la dush pentru ca aveam dusuri comune cu geamuri imense. Isi transferau pozele, filmuletele intre ei, deja pornisera o adevarata piata neagra de pornografie autohtona. Bogata recolta atunci, recunosc. Au facut ceva bani si cu postarea lor pe site uri de specialitate asa ca nu era chiar timpul pierdut la Valea Budului. Coloana sonora era insa imnul Vaii .. asa am reperat cand fusese inregistrat. Da, aveam imn.. ne trezeam in acordurile dulci "Desteapta-te romane" apoi imnul si in final "Tatal Nostru" spus pe nerasuflate de o fatuca uitandu-se la acadeaua promisa. S-au varsat multe lacrimi la plecare... Raiul pietei negre isi tragea cortina. Urmau clipe de neuitat din tren cand nu se mai arunca cu hartie igienica... acum foloseau desuurile unor colege mai libertine. Cat ma bucur ca eram racita .. asa nu am putut profita de mirosurile care zburau prin compartiment. Pacat ca unii din colegi au plecat cum au venit: cu pachetele sigilate de prezuri. Daca nici aici nu au avut noroc, lasa ca pot plati inainte data viitoare. P.S.: Postul a fost scris la indemnul unui prieten bun. This is my way of sayin' thanks for being there when I needed support the most. See? I can be goofy.

Tall, dark and ... impotent

2007-06-27T18:15:17+00:00

E clar ca habar nu am ce sa scriu in postul asta pentru simplul fapt ca nu cred in iubire, lucru pe care l-am explicat anterior. In plus, prevad un post anost, lipsit de vreo idee originala sau de romantism. Daca vreti inimioare care pulseaza, suflete in cautarea jumatatii, fluturasi in stomac dati click pe bannerul de mai sus. Deviza "Te-am gasit, esti a mea" cred ca ar putea fi si mesajul unei boli (in)curabile catre gazda. Nu o sa incep sa comentez strategia unor firme, numai ca aparitia ei pe ablog ma deranjeaza de ceva timp. Nu sunt idealista, ci realista asa ca nu voi incepe sa aberez despre trasaturi fizice sau morale pentru ca nu imi sta in fire romantismul in exces sau pierderea timpului. Un lucru este insa cert: odata cu maturizarea, nu numai prioritatile se schimba ci si gusturile, cererile. Deci, ce pot considera acum ca fiind "perfect" sau "ideal" peste cativa ani poate voi renega. Ce sens ar avea sa intru in detalii acum cand nu stiu ce se va intampla pe viitor? De ce sa declar ca am o schitza a omului "perfect" cand nu sunt relationship material? Nu sunt extremista, sunt doar sincera in cazul de fata. Nu pot trisa cu o poezie sau cu un raspuns tipic unui oracol dar pot fenta asteptarile voastre. Am dat impresia ca nu sunt romantica sau ca sunt prea cerebrala. Adevarul e intotdeauna la mijloc asa ca nu va grabiti sa ma judecati. Relatia "perfecta" ah, ce scortos suna ... Cred ca ar trebui sa ne acceptam unul altuia ciudateniile, placerile, gusturile si a nu incerca sa le schimbam. Daca exista ceva ce nu putem accepta, atunci se poate ajunge la un compromis benefic in mod egal pentru ambele parti. Restul ... voi vedea pe parcurs. Important e ca am o baza. Nu aduc vorba de casatorie pentru ca eu una nu mi-am petrecut noptile planuind fiecare secunda in viata, alegand numele copiilor, nepotilor, stranepotilor... Daca las un potential arbore genealogic copiilor mei, oare vor tine cont de el? Sa ma apuc sa fac probleme genetice: baiatul brunet cu ochi caprui se incruciseaza cu fata blonda cu ochi albastri... Am decis! Ma marit numai daca pe viitorul sot il cheama Imhotep, e brunet (foarte chiar), cu ochii verzi, are conturi bancare in Elvetia si apartament cumparat la Four Seasons. Ah, sa fie impotent si sa aiba asociati care nu sunt. Poate ca asa trebuia sa incep postul si cu doua randuri scapam de durerile de cap. Imi cer scuze ca nu sunt materialista sau ca nu aleg calea usoara. I still am a sucker for lost causes. Am decis sa am un final romantic. Macar finalul sa fie. Would you be my Imhotep?

Sentimentalisme camuflate

2007-06-20T16:57:06+00:00

A venit vara. Ah, ce-mi place cand incep un post cu o propozitie banala... Momentele de nostalgie de obicei sunt primavara sau toammna. Cel putin asa am invatat la scoala, sau asa ne-a imprimat in minte romantismul. Vreau sa fiu nostalgica vara. Azi sunt sentimentala, cu riscul de a parea cheesy. Nu mai vreau sa privesc totul ca pe un intreg, vreau numai detalii, cuvinte fugitive, gesturi ascunse dupa dulapiorul de langa pat. E prafuit de ceva vreme, dar macar veioza lumineaza colturile vremurilor ce au fost si ce vor veni...Ce ne frapeaza, in fond? imaginea completa sau unele detalii? intamplarile, amintirile, nazbatiile sau reactiile, ideile, gesturile, replicile unora? Timpul de ce rapeste soaptele si nu le da inapoi? as plati cu un firicel din viata sa fiu partasa din nou la ele. Acum as fi atins maximul de sentimentalisme daca as fi enumerat cateva momente. Relatia noastra nu a ajuns la un asemenea nivel incat sa ma pun sa insir verzi si uscate despre ce a fost, este si ce s-ar putea intampla. Azi nu-s profunda, nu ating subiecte de filosofie. Nu ma incumet sa mai scriu un post sumbru ca s-ar putea sa ajung sa par obsedata de moarte. Imi e dor de o atingere desi e impropriu spus... mai bine zis o apropiere ce nu implica un contact fizic, de o imbratisare, de plimbari pe strazile pustii (juca Steaua), de proiecte tampite la engleza. Ah... am atins maximul de sentimentalisme, acum ar trebui sa bocesc sau macar sa imi curga o lacrima in coltul ochiului. Nu-s chiar asa de cheesy... cel putin nu azi.Daca as fi fost, as fi recunoscut ca imi e dor de prieteni, de plimbari, ideile traznite si aproape suicidale. As fi adaugat ca ii pretuiesc si respect si ca le multumesc ca ma accepta cu tot cu ciudateniile mele. Aici as fi facut o pauza in care as fi sters fraza anterioara, dupa care as fi rescris-o... As fi tinut sa le reamintesc momentele in care am ras, am plans, am sperat, am visat, ne-am trezit, am reevaluat, ne-am reprosat, am iertat/ne-am cerut iertare si am concluzionat: suntem cu adevarat prieteni. Nu, nu gasesc nimic idealist in a crede in sinceritate, dezinteres si iubirea intre prieteni, e pur si simplu realitatea in care traiesc. Si din cauza asta, sunt fericita. Mai avem un singur test de trecut: testul timpului asa ca: Succes, guys! sa demonstram ca e posibila o relatie de genul asta.

Paintul nostru cel de toate zilele

2007-06-08T18:53:21+00:00

Primii din nou un tag, yeap, she loves me . Trebuia sa imi prezint brandurile dar pot spune ca vrenunul e cu adevarat al meu? Eh, ma conformez. Nenea Paint avu un ajutor de data asta. Fara prea multe introduceri, these are "my" brands: Sunt oarece probleme cu displayul...Imi cer scuze pentru calitatea pozei. Iata un link care salveaza oarecum situatia, desi tot a fost modificata rezolutia: http://img232.imageshack.us/img232/8871/mybrandset4.jpg

Cuvantul si Ideea

2007-06-07T10:37:07+00:00

S-a stins azi noapte pe la 3. Farama de viata s-a incapatanat ca el sa mai zambeasca o data, sarcastic. Tineretea, trecutul, fericirea, implinirea, nimic nu mai conta in momentul acela cand din ce fusese nu mai ramasese decat o picatura de cerneala pe aratatorul drept. Apucase sa sopteasca vantului cu cea din urma suflare "scriptum manent". Si totusi, soapta s-a pierdut in abisul dintre cele doua lumi. Numai ea era de-a dreapta stapanului, calauzindu-i calea spre impozantul Nihil. Se sfarsise tot. Garbovit si repugnant, avea ca soclu acum numai patul mortuar. Fratele il renegase demult iar acum, Conul Gand, isi autoimpusese rolul de bocitoare spre uimirea celor prezenti. Langa el statea sotioara lui, Conita GESTuta care pe sub batista-i brodata ravnea sorbindu-l din priviri la Mister McDorinte. Florile albastre ce sugrumau atmosfera pareau artificii pe o pagina ingalbenita de o ceasca de cafea tare. Ipocrizia ucidea totul in jur iar pe ea o aducea mai aproape. Incerca in zadar sa isi controleze tremuratul palmelor cu putin ceai. Odata ce isi ridica privirea o vedea pe Miss Impresie in rochia ei stacojie netezindu-si cutele deoarece dormise ceva timp in jiltul din colt. A abandonat ceasca pe masutza din stanga ei, peste plicurile goale de scrisori adresate tuturor celor de acolo. Ascunsese inca de ieri in decolteu ravasul pentru ea cu toate ca acum nu mai conta. "Iubita Idee", atat apucase sa mazgaleasca nervos pe un servetel patat de sudoare. Simtea ca sangele i se loveste de peretii arterelor, fiece pas pe care ea il facea apropiindu-se de el ii seca gandurile, gesturile controlate, dorinta de se intoarce la el chiar si acum. Nu era cum si-l amintea, pentru ea parea rupt dintr-o poveste, imbatranise ca un stejar. Simte un fior cand o soapta purtata de vant ii gadila urechea. Se grabeste stangace sa scoata din poseta ce ii mai lipsea: un condei. Ii saruta fierbinte mana apoi aseaza atent condeiul. "Acum chiar s-a sfarsit, dulce Cuvant". Strange ravasul mai aproape de inima si asteapta sa isi faca loc ultima ei lacrima pentru a se odihni impacata... P.S.: Nu am devenit obsedata de moarte. Postul sugereaza cu totul altceva si imi cer eventual scuze daca veti suferi de o supradoza cu detalii :P .

De liefte moe

2007-05-29T20:06:15+00:00

Aud pasi pe etajul meu. Fug la usa cu gandul ca iar am uitat sa o descui. Uituca de mine... Dar pasii se opresc in spatele altei usi. A mai trecut un an... In timpul asta nu am facut decat sa sper ca mi s-au implantat cosmaruri vitale, ca inca mai e in sufragerie uitandu-se la televizor si ca peste cateva minute sigur va veni la mine sa ma invite la un film de actiune. Deja toate par monotone, nici macar schimburile de focuri nu ma pot scoate din starea de coma indusa. Accept insa, de dragul lui. Vorbesc mult, poate doar din egoism sau poate din incapatanarea de a ramane treaza. Ma mustra pentru pentru pseudovitalitatea mea. Tac, e mai bine asa pentru amandoi. In timpul reclamei isi da seama de ce facuse si imi spune sa zambesc tot timpul indiferent de ce s-ar putea intampla... Si totusi visez. Telecomanda e la locul ei langa televizor, patul mai scartaie uneori amintindu-si de vreumuri demult ingropate. E inca acolo, il simt. Bentita neagra de pe tablou nu mai are puterea sa suspine, acum doar se uita prin mine la usa incuiata. Vantul rascoleste firicelele de glie ridicandu-se pe hainele mele. O sarut. E rece si uscata. Crapata de 3 ani, numele-i a fost ciopartit de secura vremii. Nu-mi mai pasa atata timp cat timp am o scuza pentru a sopti din nou, amar: "Saru'mana, tata!" ma sugruma trei cuvinte care isi fac loc agatandu-se de o ultima scanteie de speranta: "La multi ani!" suna fals si ipocrit acolo, insa cine mai putea sa ma judece? Mai sarut o data crucea sperand sa topesc pecetea sortii.

Tonight we dream of Flanders

2007-05-17T15:54:31+00:00

Ambasadorul Belgiei a avut o initiativa laudabila pentru ca a incercat sa faca cunoscut publicului roman cultura flamanda (a nu se citi fl?m�nd?) prin intermediul poeziilor lui Anton van Wilderode. Seara de poezie (16.05.2007) a avut loc la resedinta ambasadorului Belgiei si a fost patronata de Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu. Poeziile au fost citite de catre Beatrijs van Craenenbroek si Mihai Bisericanu. S-a putut observa o discrepanta intre stilurile celor doi, dintre calmitatea belgiencei si spasmele actorului roman. Din nefericire accentul flamand s-a pierdut pana in ultimele randuri unde ma aflam si a trebuit sa ma bucur numai de bilabial stops ("p", "b"). Punctul culminant a fost cand domnul Bisericanu s-a plans de calitatea sonorizarii deoarece candelabrul de cristale aflat deasupra capului sau reprezenta un pericol. Cu alte cuvinte, sunetele inalte (?!) pe care le emitea faceau cristalele sa vibreze si se putea alege cu o vizita la spital. Intre poezii existau pauze in care Corul Symbol dirijat de maestrul Jean Lupu ne inducea o coma religioasa (5 din 10 cantece erau religioase). Daca vom compara sunetele "inalte" atinse de Bisericanu si cele ale corului e clar cine ar fi trebuit sa se planga de sonorizare si totusi nu au facut-o. Spectatorii au fost alesi pe spranceana: incepand cu Ministrul Culturii si Cultelor pana la oameni care parca aterizasera acolo nu pentru ideea de noutate ci pentru mancare si bautura. S-a intamplat sa aud ce discutau persoanele din spatele meu la auzul cuvintelor "aurite" ale ambasadorului invitandu-ne la bar si la servirea unor gustari. Citez: "Asa mi se pare mai rezonabil." Asta dupa ce au incheiat seria de comentarii la adresa "chestiei de la ambasada Belgiei". Veridicitatea marmurei si a candelabrelor, somnul in fotoliul din colt sau admirarea toaletelor doamnelor reprezentau lucruri mult mai interesante decat evenimentul in sine.

Sfarsitul razboiului secular

2007-05-09T21:18:08+00:00

Incep sa cred ca misoginismul/feminismul s-a nascut in Romania. Prea multa cerneala a curs despre luptele pentru "suprematie", prea multe acuzatii "grele" ce au transformat unul dintre sexe in inculpat. De cate ori nu am fost martorii unor discriminari sau unor concluzii fara nicio baza logica explicand o actiune sau o decizie prin simplul: este barbat/femeie! De ce trebuie neaparat sa minimalizam rolul unuia in societate pentru ca celalalt a avut un aport mai important? De ce trebuie sa existe o lupta pentru suprematie cand e evident ca nu putem compara barbatul cu femeia? De ce trebuie sa existe tot timpul o competitie stupida in care nu poate exista un castigator? Va exista numai multa frustrare, nervi si cuvinte grele, avantaje/defecte pe care nu le putem motiva pentru ca fac parte din natura noastra. De ce trebuie sa comparam mentalitatea si caracterul unei femei cu cel al unui barbat cand ar fi trebuit sa realizam pana acum ca suntem diferiti si nu putem judeca o persoana doar prin simplul fapt ca este barbat sau femeie. Un lucru este cert, nu mai judecati superficial o persoana pentru ca nu o trasatura controleaza intreg caracterul precum in comediile lui Cragiale. Nu toti/toate barbatii/femeile vor acelasi lucru asadar ar fi cazul sa se renunte la generalizarea de care se face abuz. Nu se va ajunge la un macel intre barbati si femei pentru dreptul la spalarea vaselor sau pentru repararea unei conducte.

Bean - one way ticket to Moronville

2007-05-01T00:08:22+00:00

Incep sa cred ca scriu in blog numai cand am un tag de facut. Vom schimba cat de curand si asta. Tagul consta in urmarirea unui film la cinema de catre minim 2 bloggeri. Fiecare trebuie sa faca o recenzie iar ambele trebuie publicate in aceeasi zi (TM Krossfire). Dupa lupte seculare, am decis (Whatever, Krossfire and myself) sa mergem la Mr Bean nu pentru ca suntem de parere ca e o comedie extraordinara ce merita sa fie vazuta in premiera, ci pentru ca e genul de film care permite comentariile carcotase. Am mers la Patria pentru ca nici in mini vacanta nu pot sta departe de facultatea mea draga si debordam de patriotism. Filmul mi-a adus o noua conceptie asupra vietii si existentei mele umile:

actorul principal isi pierde valiza, biletul de autobuz si pasaportul dar ramane cu incarcatorul pentru camera;
filmul trebuie neaparat sa recurga la glume din filme clasice si, de ce nu, la desene. Unele intamplari se pot gasi in Tom&Jerry. Ar exista o singura diferenta: Mr. Bean e comedie cu personaje reale si se adreseaza tuturor varstelor iar Tom & Jerry sunt desene animate creeate pentru copii. Asa ne putem da seama de nivelul intelectual al glumelor promovate de capodopera asta.
o bicicleta abandonata pe marginea soselei poate fi calcata de un tanc iar camera de luat vederi scapa teafara desi se afla pe raposata bicicleta.
personajul principal rosteste 2 cuvinte in tot filmul si niciunul nu e in engleza.
gainile din Franta se hranesc cu niste substante ce creeaza o materie prima capabila sa lipeasca de gheare un bilet si sa fuga cu el 25 m fara a se dezlipi. Ei chiar pot face din ... lipici.
romanasii nostri savureaza orice forma de manifestare a IQ ului mai mic decat temperatura camerei si o gasesc extraordinar de amuzanta. De ce sa rada la glume care necesita o oarecare procesare a informatiei? hai mai bine sa radem de sunetele nearticulate ale personajului ce aduce a troglodit
in final am vazut un film mai prost decat First Born.. asta daca putem compara un horror cu o ....comedie (in categoria asta il incadreaza rottentomatoes).

scena in care asa-zisul film (film in film sau film in rama) se termina si apare copilul din negura cinematografului seamana cu Surprize Surprize iar Bean e varianta masculina a Andreei Marin. Mi se pare ca au rasete asemanatoare, la fel de false, fortate care atrag o anumita patura sociala in fata ecranelor.